Sfântul Apostol Onisim: De la sclavie la apostolat

Sfântul Apostol Onisim este una dintre figurile emblematice ale creștinismului primar, exemplu viu al transformării sufletești prin harul lui Hristos. Convertirea sa și slujirea ca ucenic al Sfântului Apostol Pavel îl așază printre propovăduitorii evangheliei care au răspândit lumina credinței în Biserica primară.

Onisim a fost inițial sclav al lui Filimon, un creștin de vază din Colose. După ce a fugit de stăpânul său, ajunge la Roma, unde, prin lucrarea proniatoare a lui Dumnezeu, se întâlnește cu Sfântul Apostol Pavel. Acolo, sub influența marelui Apostol, Onisim își găsește adevărata libertate în Hristos. Convertirea sa este o mărturie a puterii Evangheliei de a transforma vieți și de a ridica pe cei disprețuiți de societate la vrednicia de slujitori ai lui Dumnezeu.

Sfântul Apostol Pavel, recunoscând schimbarea profundă din viața lui Onisim, îi scrie o epistolă lui Filimon, rugându-l să îl primească pe fostul său sclav nu ca pe un rob, ci ca pe un frate în Hristos. Această scrisoare, păstrată în canonul biblic, este un document teologic și pastoral de mare însemnătate, subliniind principiile iertării, reconcilierii și demnității umane în creștinism.

Tradiția bisericească mărturisește că Onisim nu a fost doar iertat de Filimon, ci și hirotonit episcop, devenind un lucrător de seamă în via Domnului. A slujit cu râvnă Evanghelia și, potrivit unor surse patristice, a păstorit Biserica din Efes. În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, a fost arestat și a primit cununa muceniciei, rămânând astfel un exemplu de statornicie și credință în fața încercărilor.

Viața și slujirea Sfântului Apostol Onisim reprezintă o chemare la pocăință și la slujire necondiționată a lui Hristos. Trecerea sa de la sclavie la apostolat este un simbol al eliberării duhovnicești pe care fiecare creștin o poate trăi prin credință. Sfântul Onisim ne învață că adevărata libertate nu este una exterioară, ci cea dobândită prin comuniunea cu Hristos și prin viețuirea în virtute.